Vasile Șirli: ”Îmi place să scriu muzica în timpul repetițiilor”
Interviu realizat de Cristina Modreanu
- Care sunt primele trei lucruri pe care trebuie să le știi de la un regizor care vrea să colaborați pentru muzica unui spectacol, astfel încât să poți începe lucrul?
- Calendarul de lucru. Îmi place să am timp. Să pot asista la repetiții. Textul. Subiectul. Trupa, eventual Punctul său de vedere/conceptul.
- Care e procesul de lucru al compozitorului Vasile Sirli când compune pentru un spectacol: ești prezent la repetiții, scrii muzică și o trimiți, de câte întâlniri directe ai nevoie?
- Îmi place să scriu în timpul repetițiilor. Din respect pentru actori și programul lor de repetiții, încerc să scriu cât se poate de repede eventualele cântece ale spectacolului, pentru a avea timp să le învețe. Fac machete, în forma cea mai simplă, cântate la pian, eventual pian-voce, pentru că regizorul să le asculte și să poată hotărî dacă sunt sau nu utile pentru ceea ce și cum vrea să pună în scenă. S-a întâmplat ca repetițiile să înceapă cu învățarea cântecelor, ceea ce este întotdeauna de dorit, spre binele fluidității jocului actoricesc, cântatul într-un spectacol dramatic fiind destul de stresant pentru actori.
Desigur, există excepții. Punerea în scenă nu poate fi în întregime anticipată. Nevoia de muzică poate veni din evoluția repetițiilor, a ideilor, a propunerilor. Face parte din frumusețea lucrului cu regizorii și actorii.
Uneori trimit muzica. Tehnologia este la îndemâna oricui. Mă bucur de ea și o folosesc zilnic.
Întâlnirile, conversațiile cu regizorii sunt diferite, în funcție de personalitatea lor, de ceea ce ne leagă, de ceea ce vor să-mi spună. Nu cred că e nevoie de multe conversații. În cele din urmă, dincolo de intențiile teoretice și verbale, muzica trebuie compusă și împărtășită. Așa se face că încerc să ajung cât mai repede la ceea ce cred că este foarte util pentru definirea unei direcții, provocarea sonoră. Compun, scriu și înregistrez muzici inspirate de ceea ce îmi spune mie textul. Două-trei, uneori chiar mai multe. Acestea sunt provocările. Poate bune, poate greșite. Oricum, mult mai precise decât toate vorbele despre muzică. Oricine are nevoie de o perioadă de asimilare a unei muzici, mai ales regizorul, cu atât mai mult atunci când ea poate trimite spectacolul/spectatorul într-o direcție nedorită sau neimaginată de el.
- Cum alegi actorii care să-ți cânte muzica?
- Prima întâlnire cu actorii este un test muzical. Simplu, rapid, prietenesc. În felul acesta le cunosc timbrul vocii, abilitatea muzicală, capacitatea de asimilare rapidă a unei muzici noi, sensibilitatea lor. Cum spuneam, doresc să mi se dea textele cântecelor cât se poate de repede. Ele sunt destinate anumitor personaje, sau ansamblului trupei. Nu sunt eu cel care alege actorii, nu sunt eu cel care cere ca un text să fie cântat. Distribuția este făcută după criterii actoricești, nu muzicale. Este farmecul teatrului: îmi adaptez felul de a scrie la capacitățile interpreților, încercând să repet cu ei cât mai mult, pentru a le da posibilitatea să se exprime și prin muzică. Rezultatul trebuie să fie firesc, fără a se vedea efortul făcut în săptămânile de repetiții.
- Ți-ai putea imagina un spectacol de teatru fără muzică? Ce impresie îți face/la ce te gândești când asiști la un asemenea spectacol?
- Desigur. Ține de limbajul teatral al regizorului. E valabil și pentru film. Sunt un public bun: mă las purtat de ceea ce mi se propune. Încerc să nu judec. Încerc să apreciez.
- Care sunt spectacolele pentru care ai compus muzică cele mai dragi ție și de ce?
- Grea întrebare. Fără răspuns. Mai bine zis, cu multe răspunsuri. Am făcut și fac muzică de teatru din bucuria descoperirii celuilalt, a unui alt punct de vedere, a unei alte lecturi, a descoperirii unei alte lumi, a unei echipe. De fapt, cred că este o altă formă de prietenie, e drept, efemeră, dar atât de generoasă. Dincolo de spectacole, de care m-am atașat, rămân cei cu care am lucrat, cei care au crezut că le pot fi util, cei care m-au lăsat să le citesc sensibilitățile, emoțiile. Le mulțumesc.