Personalul de sală despre public
Valentina Eremia, gazdă la Teatrul de Comedie:
”Mulți spectatori mi-au spus, de-a lungul anilor, că starea de bine se transmite”
Interviu de Ilinca Urmuzache
Vineri seară. În Centrul Vechi al Bucureștiului, după ce trec de aglomerația metroului, după ce ocolesc zecile de oameni care se plimbă haotic, ajung pe strada Sf. Dumitru, nr. 2. Agitația străzilor micuțe pietruite dispare odată cu pătrunderea în holul Teatrului de Comedie. Casa de bilete se află chiar la intrare, sunt ghidată către foaier unde mă întâlnesc cu doamna Valentina Eremia, o prezență elegantă, caldă și zâmbitoare. Este ora 18:00, iar teatrul este încă liniștit. Prin foaier trec doar câteva persoane care pregătesc ultimele detalii înainte de venirea publicului pentru spectacolul de la ora 19:00. Doamna Eremia este prima persoană cu care publicul spectator are contact la intrarea în Teatrul de Comedie. Îi întâmpină cu zâmbetul pe buze și cu o voce prietenoasă, îi ghidează către garderobă, ori către colegele plasatoare. Am ales ca dumneaei să ne povestească experiența cu publicul în acest teatru, tocmai pentru că are acces la primele impresii, primele reacții ale celor care vin fie periodic, fie întâia oară.
I.U. De cât timp lucrați în acest teatru și cum a evoluat publicul spectator în acest răstimp?
V.E. Lucrez de 15 ani în Teatrul de Comedie. În ceea ce privește publicul, când am început sălile de spectacol erau mai mult goale, uneori erau și spectacole la care ne întrebam dacă să se joace sau nu… ca vârstă, publicul era cam de la a doua vârstă către a treia. Astăzi lucrurile s-au mai schimbat, publicul este vizibil mai tânăr, sunt și adolescenți interesați. Desigur au rămas fidele vârstele a doua și a treia pentru majoritatea spectacolelor. Acum sălile sunt arhipline, pentru aproape toate spectacolele se vând toate biletele. Eu, fiind la intrare, îi întâmpin pe spectatori deja de mulți ani. Între noi cumva s-a legat o relație de prietenie. Unii dintre ei revăd spectacolele, alții vin pentru prima dată aduși de prieteni. Sunt câțiva care văd același spectacol de șase până la douăzeci de ori!
I.U. Aceștia v-au și motivat revenirea la același spectacol?
V.E. Da, spre exemplu, o spectatoare care revedea Don Juan (regia lui Andrei și Andreea Grosu) a șasea oară, mi-a mărturisit că simte că acest spectacol îi schimbă cursul vieții, îi dă un tonus extraordinar! La ultima reprezentație era foarte încântată de faptul că trandafirul cu care actorul principal juca i-a fost înmânat, un trandafir din hârtie creponată! Era absolut în extaz, mi se face și mie pielea de găină povestindu-i experiența! Mulți spectatori mi-au spus, de-a lungul anilor, că simt că aici “începe comedia chiar de la intrare”, starea de bine se transmite, iar ei rezonează cu această atmosferă. Eu sunt extrem de fericită aici, în acest mediu, oricât aș fi de tristă în timpul zilei, cu probleme de acasă, ca oricine de altfel, ajung la teatru și mă bucură atitudinea pozitivă a acestui public. Legătura este extraordinară! Ce este oare mai important decât să-l vezi pe cel cu care intri în contact că este mulțumit? Și, mai ales, că ai putut să influențezi această reacție? Mai târziu, spectatorul va pleca și va transmite această stare bună mai departe.
I.U. Din experiența dumneavoastră cu publicul de la Teatrul de Comedie, cum sunt oamenii care vin la acest teatru, cum s-au schimbat în acești ani?
Unii dintre spectatori mi-au spus că nu au televizoare acasă și că nu suportă ideea de a sta în fața unui ecran. Așa că aleg să vină la teatru pentru că simt că aici văd ceva care are profunzime, are influență asupra lor, asupra familiei cu care se însoțesc, celor mici și mari deopotrivă. Personal, mi se pare greu de crezut, greu să și conving pe cineva să renunțe la televizor, dar acești oameni reușesc. E uimitor și că vârstele lor, am observat, sunt undeva între 30 și 40 de ani. Atenția lor este infinit mai mare atunci când intră în sala de spectacol. Primesc și oferă o energie deosebită, iar doar privindu-i mi se pare că și eu o simt venind din partea lor. Este un public degajat, calm, chiar și în serile în care spectacolul este vizionat după o zi de stat la birou, cu ochii în ecranul calculatoarelor.
De asemenea, ceea ce o să vă relatez poate părea un fel de laudă, însă face parte din realitatea Teatrului de Comedie. De când cu întâmplarea nefericită de la Colectiv, noi am hotărât să facem accesul ceva mai strict. Spectacolul aici, la Sala Radu Beligan, începe la ora 19:00, după cum scrie pe bilet. La ora 19:05 nu mai permitem accesul spectatorilor în sală. La fel se întâmplă și la Sala Mică, spectacolul începe la 19:30, iar de la 19:35 nu mai intră nimeni. La început, spectatorii au fost extrem de nemulțumiți. Plătitori de bilete, considerau că li se cuvine accesul la orice oră. Însă această situație era total neplăcută, actorii opreau spectacolul, mai ales când parte din public întârzia și o oră! Acum lucrurile s-au schimbat în bine, vă spun că sunt foarte încântată. Regula noastră de aur, de a fi la maxim 19:05 în sală, este respectată de publicul nostru și chiar ne felicită pentru strictețe. Ei nu mai sunt deranjați când intră câteva persoane întârziate care deschid ușile, fac gălăgie și, practic, întrerup atenția asupra spectacolului. Am reușit să punem la punct acest lucru: nu mai intră nimeni, nu mai deranjează nimeni pe nimeni. Dar, vă spun, nu a fost ușor. A fost nevoie de multe explicații blânde și calde către persoane care nu au înțeles inițial de ce nu li se permite accesul în sală după poate și jumătate de oră de la începerea spectacolului. Deși uneori recalcitranți, în timp, oamenii au înțeles regula, dar și motivația acestei reguli și s-au adaptat, așa cum era de așteptat, din respect pentru teatru.
I.U. Repectul pentru teatru și pentru echipă implică și închiderea telefoanelor mobile. Cum gestionați această situație la Teatrul de Comedie?
V. E. După începerea spectacolului una dintre angajatele teatrului stă în sală într-un colțișor și, în cazul în care vreunul dintre spectatori filmează, fotografiază sau stă prea mult pe telefon, iar lumina ecranului îl deranjează pe cel de lângă, cu foarte mare diplomație, li se atrage atenția, iar telefonul este rapid pus deoparte. Modul nostru de abordare este unul calm și blând, iar această atitudine îi invită pe spectatori să se concentreze asuprea spectacolului și să uite, un timp, de lumea din afara teatrului.
I.U. Deci publicul s-a schimbat în acest răstimp de 15 ani, din ce în ce mai mulți spectatori vin la reprezentații, arată mai mult respect față de munca echipei, vârsta medie nu mai este atât de înaintată…
V. E. Da, exact. Atunci când este Săptămâna altfel avem grupuri de elevi care vin de la școlile primare, gimnaziale și de la licee. De asemenea, sunt mulți studenți care vin la spectacole. Ne bucură foarte mult prezența tinerilor, este minunat să vedem că există un interes real față de teatru și că reușesc să-și facă timp pentru acest tip de activitate.
Am terminat acest scurt interviu cu zâmbetul pe buze. Doamna Eremia mi-a transmis și mie starea de mulțumire și de calm despre care vorbea, stare pe care spectatorii Teatrului de Comedie o simt chiar de la intrarea în foaier. Publicul de teatru este foarte divers. Iar ceea ce caută într-un spectacol de teatru poate fi extrem de diferit de la un grup la altul, de la o vârstă la alta. Însă elementul esențial care uniformizează pozitiv publicul de teatru în general este atitudinea de respect pe care o are sau o dobândește mergând la reprezentațiile teatrale.