Numărul de magie al marionetei
de Cristina Modreanu
Așa cum veți afla sau vă veți reaminti din articolele din acest număr al Caietelor Masca, relația dintre om și marionetă a început foarte foarte devreme, pe vremea când aceasta putea să se substituie încă ființei umane, devenind un dublu al acesteia, atât de necesar oglindirii. Acest proces al detașării de propria persoană și al privirii distanțate, la distanță de câteva fire care animă păpușa de lemn sau cârpă, a fost mereu util pentru creșterea omului și pentru conștientizarea propriilor limite, prin urmare și pentru configurarea strategiilor necesare pentru a depăși aceste limite.
De când zgomotul din jurul nostru crește constant și avem din ce în ce mai puțin timp de a medita la toate acestea și încă și mai puțin pentru a participa conștient la acest ”proces de oglindire”, marionetele au ieșit treptat din viața noastră și mai pătrund acolo numai odată cu universul copilăriei, care revine prin cei mici din jurul nostru. De unde și impresia greșită că spectacolele cu marionete ar fi dedicate în special copiilor.
Drumul acestor păpuși care ne servesc drept dublu, animate de noi înșine, cărora le dăm de bunăvoie din energia secretă care ne menține la verticală, este un drum lung și complex. El trece prin multiple forme de mânuire a păpușii cu fire, prin diferite dimensiuni ale acesteia, prin mecanisme din ce în ce mai complicate care le ridică și ne ajută să le dăm viață. Marioneta separată de mânuitorul ei, animată prin mișcarea savantă a firelor, marioneta supradimensionată, care vine în completarea corpului actorului, menținută cu harnașamente speciale și care se bazează pe acest corp ca să existe, marioneta care ”înghite” mânuitorul și face cu totul corp comun cu acesta, cataligele care elevează întreg edificiul plastic menit să pună în perspectivă realitatea din jur și să ne ajute să luăm distanță ca să vedem lucrurile mai bine – sunt toate forme de conștientizare la care ne obligă creatura magică.
Asemeni lui Pinocchio, care se emancipează dureros și revine la creatorul lui, Geppetto, transformat din păpușă de lemn într-un băiat din carne și oase, marionetele despre care e vorba în paginile care urmează, fiecare reprezentând stiluri diferite și având istorii complexe în contexte culturale diferite, au parcurs drumuri fascinante. De la personajul Gugniol din Franța, la Bread and Puppet activ de peste 50 de ani în Statele Unite, ”teatrul unui brutar”, cum îi place creatorului său, Peter Schumann, să-l numească, și până la marionetele prinse în mecanisme complicate care au reprezentat România la Bienala de Arhitectură de la Veneția anul trecut, într-o extraordinară expoziție numită Selfie Automaton, fiind evocate aici de unul dintre creatorii lor, artistul grec Stathis Markopoulos, vă propunem să vă apropiați de o lume extrem de complexă.
Nu e de mirare că mai degrabă copiii o percep ca fiind magică: asta se întâmplă pentru că cei mai mulți adulți și-au pierdut organul de percepere a magicului din jurul lor.