DESPRE LOCUL TEATRULUI ÎN SOCIETATE de Cristina Modreanu Infrastructura culturală din România arată ca unele clădiri din Centrul Vechi al Capitalei: poartă încă aura unei foste glorii, dar se află la un pas de prăbușire. Odată cu valul pandemiei, s-a dovedit cât de dezastruoase pot fi efectele nearmonizării legislative din cultură cu creșterea constantă din ultimul deceniu a sectorului cultural...
#12 Edito
Arta – ca răspuns la criză de Cristina Modreanu Motto: Timpurile noi cer noi forme artistice (Bertolt Brecht) Istoria artei include multe momente născute ca reacție la crize politice, sociale sau de identitate. Mai include, desigur, și apariția unor opere care sintetizează idei distilate în timp și marchează un punct de trecere de la o estetică la alta sau de la un curent literar la altul...
#4 Edito
Numărul de magie al marionetei de Cristina Modreanu Așa cum veți afla sau vă veți reaminti din articolele din acest număr al Caietelor Masca, relația dintre om și marionetă a început foarte foarte devreme, pe vremea când aceasta putea să se substituie încă ființei umane, devenind un dublu al acesteia, atât de necesar oglindirii. Acest proces al detașării de propria persoană și al privirii...
#10 Edito
Dublu salt în necunoscut de Cristina Modreanu Când nu există bani pentru decoruri, strada poate fi cel mai spectaculos decor imaginat, unul pe care ți-l și permiți (cu autorizațiile de rigoare). De aici a pornit ideea companiei PopUp Theatrics – creată la New York de regizoarele Ana Mărgineanu și Tamilla Woodard și de dramaturgul Peca Ștefan – de a-și crea spectacolele în aer liber...
#9 Edito
Surfing cultural de Cristina Modreanu Nu cu foarte multă vreme în urmă, logica imobiliară spunea că o locuință situată în centrul unui oraș și/sau în apropierea unui parc valorează mai mult. Ei bine, această logică este confruntată de câțiva ani de oferta în continuă creștere de așa-zise „evenimente de stradă”, organizate de primăriile localităților în vederea ”distrării” cetățenilor. Nu e locul...
#11 Edito
Dramaturgia de spectacol sau cum funcționează un ”ochi limpede” de Cristina Modreanu Când am auzit pt prima dată expresia “ochi limpede” că tânăr jurnalist abia intrat într-o redacție, mi-a sunat foarte bizar. Am înțeles foarte repede însă, că atunci când ești foarte adâncit în munca la un articol, fie el de opinie, de investigație, ba chiar și o știre, riști întotdeauna să ți se pară că...
#8 EDITO
Munca scenografului în teatrul de stradă de Cristina Modreanu În micul roman Între Acte de Virginia Woolf există o descriere elocventă a locului ideal pentru desfășurarea unui spectacol în aer liber: ”Sigur, Miss La Trobe spusese adevărul când exclamase: Ăsta-i locul perfect pentru un spectacol în aer liber! Pajiștea era netedă ca podeaua unui teatru. Terasa, înălțată, alcătuia o scenă naturală...
#7 EDITO
Tu ce costum porți azi? de Cristina Modreanu București, 9 iunie 2018. După-amiază încinsă. Taxiul în care mă aflu înaintează cu greu pe Berzei, printre autocarele parcate pe ambele părți ale străzii. Din autocare se scurg zeci de oameni, în majoritate bărbați. Par obosiți, plictisiți, fără chef. Poartă cu toții tricouri albe, care după ore de călătorie nu mai sunt tocmai imaculate. Pe spatele...
#6 Edito
Teatru, biserică și mall sau cum stăm cu publicul de teatru de Cristina Modreanu De câte ori am timp, îmi place să întârzii după spectacolul de teatru la care am asistat și să ascult ce vorbesc oamenii în timp ce ies din sală sau își recuperează hainele la garderobă. Sunt momentele cele mai importante de feedback autentic, necontrafăcut, prima impresie – sau mai degrabă prima verbalizare a sumei...
#5 EDITO
Muzica în teatru: de la ”divertisment metafizic” la muzical original românesc de Cristina Modreanu Când l-am întrebat pe regizorul Lucian Giurchescu într-un interviu care era secretul montării sale cu Rinocerii, despre care s-a vorbit și scris enorm la momentul succesului înregistrat în turneul parizian din 1965, regizorul mi-a răspuns mai întâi, sibilinic, ”ce nu se vedea”. Mi-a povestit...