Scenariul teatral nonverbal de Mihai Mălaimare Teatrul a însoţit evoluţia societăţii umane, reflectând nu numai eforturile ei de a se autodepăşi, ci şi autodepăşindu-se pe sine, modernizându-se, dovedind o teribilă mobilitate interioară în căutarea şi descoperirea mijloacelor prin care să-şi asigure mai întâi contemporaneitatea, apoi, în măsura în care este posibil, perenitatea prin intermediul...
Actorul de Mihai Mălaimare Anamaria Pîslaru, Pierrot Lunatecul, arhivă Masca, 2011 Putem vorbi despre altceva atunci când ne gândim la “actorul în teatrul stradal”? La altceva decât la ce te gândești îndeobște atunci când spui “actor”? Cu siguranță! Dincolo de faptul că sintagmele “teatru bun” și “teatru prost” sau “actor bun” și “actor prost” se potrivesc și aici, teatrul de stradă este un...
Masca şi festivalurile sale : Festivalul Internaţional de Statui Vivante de Mihai Mălaimare Festivalurile au devenit o modă şi şi-au cam pierdut semnificaţia pe care o aveau în anii de dinainte de ‘89! Astăzi, fiecare teatru pare a-şi trece în programul repertorial un festival care are mai mult sau mai puţină legătură cu activitatea sa, iar schema după care are loc pare a fi una general...
Teatru în sală, teatru în stradă și teatru de stradă de Mihai Mălaimare Teatrul Masca – Greva – 1993 De-a lungul istoriei sale cunoscute sau recunoscute, funcție de gradul de dezvoltare al fiecărei civilizații și, mai ales funcție de propria sa evoluție, de frământările din sânul său, de etapele de evoluție sau involuție pe care le-a cunoscut, teatrul și-a definit o relație specială...
Masca și principiul teatralității de Mihai Mălaimare A murit moartea, măi! / Focșani, 1993 Eram la Teatrul Național din București când am montat Mantaua de Gogol și când am spus că voi folosi măști mari, capete uriașe din carton, s-a lăsat o liniște profundă, Beligan ca director și Elvin ca secretar literar simțind că făcuseră probabil o ireparabilă greșeală. N-aș spune că experiența mi-a făcut o...
Statuia vivantă, posibilă soluție de pedagogie teatrală? de Mihai Mălaimare Statuia vivantă este parte componentă a teatrului stradal, este ”nestemata” acestuia, discursul teatral care sintetizează perfect structura, formele și misiunea teatrului creat în și pentru spațiul outdoor. Este echivalentul one-man show-ului din teatrul tradițional, vorbit, care pretinde oarecum un actor cu experiență...
Drumul marionetei la Masca de Mihai Mălaimare Trebuie să lămurim de la bun început că structurile folosite de noi și despre care vom vorbi mai departe nu au un nume care să le consacre, sau, mai exact spus, care să le identifice imediat de către creatorii de teatru. Noi le-am spus de la bun început marionete, denumire care justifică doar în parte forma și funcțiile acesteia. Acceptul general, mai...
Muzica este un limbaj cosmic de Mihai Mălaimare Posibil însă că Muzica este cu mult mai mult decât atât, căci dacă întregul Cosmos este reflectat în organizarea sa de splendidă corelație a numerelor, Muzica este una dintre formele pe care numerele o cunosc. Anticii vorbeau de muzica Cosmosului, iar noi descoperim, grație misiunii Cassini a NASA că vibrațiile electromagnetice ale lui Saturn dau...
Publicul, componenta esențială a ecuației Teatrului de Mihai Mălaimare Încă din prima zi de Institut am aflat de la profesorii mei că judecatorul suprem al muncii mele de actor este PUBLICUL, el şi numai el, că publicul nu poate fi judecat de către mine, că trebuie să mă supun necondiţionat sancţiunii sale. Atunci am luat aceste informaţii drept lege şi nu mi-am mai pus întrebări, mai ales că...
Costumul în teatru de Mihai Mălaimare Teatrul este o artă sincretică, una în care își dau mâna într-un colosal efort de subjugare a atenției și sensibilității publicului numeroase alte arte, muzică, literatură, dansul, pictură, arhitectură. Unele dintre ele se regăsesc în obiectul unei arte de sine stătătoare, extrem de importantă pentru teatru, scenografia (Antonio Caimi – pictor...
